Ai întâlnit și tu oameni care le știu pe toate, nu?
Și nu numai oameni mai în vârstă decât tine, dar chiar mult mai tineri?
Mă crezi sau nu, există mulți tineri, ba chiar copii, care sunt mai înțelepți decât unii bătrâni.
Dacă ești un om obiectiv, nu ți-am spus nicio noutate.
Ia aminte la un bărbat de 70 de ani care aleargă după tinerele și la un copil orfan.
Care se descurcă mai bine?
Sunt o persoană introvertită și foarte timidă de mică, dar contrar firii mele, sunt sociabilă și foarte prietenoasă cu oamenii, în general.
Mă forțez să leg conversații chiar dacă roșesc, mă bâlbâi și tremur.
Comportamentul uman, mintea umană de fapt este cea mai mare pasiune a mea. Îmi place să studiez pe cei ca mine.
Însă nu te lăsa înșelat, nu studiez numai pe alții, eu sunt primul meu cobai de laborator. Mintea mea este subiectul numărul 1.
De ce multe persoane tinere și foarte tinere sunt mai înțelepte decât unii bătrâni?
- Pentru că au o experiență de viață mult mai vastă.
- Poate au fost lăsate singure de mici.
- Poate că au fost învățate să-și poarte singure de grijă de mici.
- Poate au citit milioane de cărți de auto-ajutor și autocunoaștere.
- Poate sunt introvertite și grozav de incisive cu propria personalitate.
- Poate sunt mai obiective și privesc fotografia întreagă din toate unghiurile, nu numai din unul.
- Poate sunt intuitive, empatice și simpatetice de la natură.
- Poate că văd dincolo de cuvinte, direct în suflet unde șade durerea altora și nu ajung la concluzii absurde bazate pe ignoranță, superbie și pură răutate.
- Etc., etc., etc.
De curând am cunoscut o femeie care s-a prezentat cam așa:
„Când eram în țară, credeam că le știu pe toate și voiam să-i învăț pe toți ce știam. Când am emigrat, mi-ai dat seama că nu știam nimic și m-am schimbat.”
Nu era tânără, ba chiar era trecută de floarea vârstei.
Am rămas foarte impresionată de umilința ei, căci mi-am dat seama că nu i-a fost ușor să admită așa ceva și să ia decizia să se schimbe.
Mi-a plăcut de ea până la fraza următoare:
„Toți românii se cred mai deștepți decât alte nații și nu ascultă de nimeni. Se cred cei mai tari, frumoși, capabili, dar nu-i nimic de capul lor.”
Menționez că femeia în cauză este româncă și toate frazele sunt aproximative. Nu-mi amintesc cu exactitate, vorbă cu vorbă, ci sensul general.
Mai menționez că, în general, părea că vrea să ajute și chiar m-a ajutat.
Asta împotriva voinței mele căci chiar nu aveam nevoie și nu era necesar.
Ne-am și certat pe tema asta și a stat botoasă ceva timp.
Numai Dumnezeu, ea și eu știm de ce a făcut-o.
Prefer să nu divulg adevărul adevărat. E sufletul ei.
Și după asta a început să-mi dea sfaturi după sfaturi și iar și iar și iar și iar.
Fără număr, fără sfială, fără pauză.
Am tolerat vreo câteva ore până când n-am mai putut.
Nu eram acolo să-mi bârfesc concetățenii și să primesc sfaturi de la o femeie convinsă că le știa pe toate, dar s-a schimbat.
Am întrebat-o cu calm:
— Doamnă, ce știți despre mine și viața mea? Am mamă și 6 surori mai mari. Nu credeți că am destule persoane care să mă sfătuiască dacă am nevoie?
— Dar eu sunt mai în vârstă decât tine și trebuie să mă asculți! Vezi, exact ce spunem, ești mândră ca toți românii! Nu știi ce-i umilința.
Am lăsat-o baltă. Aveam destule pe cap și fără să intru în conflicte cu ea.
Păcat că nu m-a lăsat ea în pace.
S-a ținut ca scaiul de mine și-o mânca limba de nu mai putea.
Trebuia neapărat să-mi vorbească de Dumnezeu și de faptul că trebuie să cred și să mă duc la biserică, să mă spovedesc și să-mi pun cenușă pe cap dacă vreau să-mi salvez sufletul.
Dar dacă s-ar fi mulțumit numai cu învățămintele astea... Ah, ce bine ar fi fost, dar nu. Nu am avut eu norocul ăsta.
A insistat să-mi caut iubit și să fac copii că ăsta-i scopul femeilor în lume, altfel am trăit degeaba.
Mi-a zis cum și ce anume să fac.
Apoi m-a întrebat data nașterii și mi-a citit în stele unde a văzut că am să am 2 copii și un bărbat... și câte și mai câte.
Mă durea capul și-mi venea s-o agresez verbal să mă lase în pace, că de vorbă bună nu știa.
Am rugat-o frumos să-și vadă de viața ei că am eu grijă de a mea.
S-a simțit deosebit de ofensată de i-au dat lacrimile.
Am îmbrățișat-o și i-am spus deschis că știu mai multe despre viață decât îmi spune ea.
„Am plecat de mică de acasă.”
— Da, știu, răspunde ea. Știu că ai fugit de acasă când aveai 14 ani și...
Băi, am crezut că mi-a dat cu ceva în cap pentru că a spus asta cu atâta siguranță încât toți cei prezenți s-au uitat uluiți la mine.
Nu, n-am avut norocul să fiu singură.
Numai cu mine vorbea, e drept, că nimeni altcineva n-avea răbdare să o asculte pe femeia asta atotștiutoare.
— De unde știți asta, dragă doamnă?
— Mă pricep să citesc oamenii. Îți știu povestea, da.
— L-ați întrebat pe Dumnezeu dacă aveți dreptul să etichetați și să judecați oamenii fără să aveți nici cea mai mică idee despre ei?
Mi-am permis s-o întreb asta pentru că toate sfaturile ei ajungeau în același loc: „Întreabă-l pe Dumnezeu ce trebuie să faci, așa cum fac eu. El o să-ți spună exact. O să-ți indice calea. Ș.a.m.d.”
Nu știu dacă a spus da, sau nu. Nu știu dacă a răspuns sau mormăit ceva, dar știu că tupeul îl avea să răspundă la toate.
Asta pentru că Dumnezeu vorbea prin ea și le știa pe toate.
Pe moment am vrut să spun ceva și cred că am spus că am plecat la școală când aveam 14 ani.
Dar ce rost avea să mă iau la harță cu doamna care se schimbase de când emigrase (acum vreun anișor)?
De ce trebuia să-mi explic eu existența în fața ei?
Dar uite că am avut instinctul ăsta.
Și știi de ce?
Pentru că sunt scriitoare și zvonurile distrug cariere.
Drag cititor, am scris postarea asta ca să te atenționez. Nu știi cu cine stai de vorbă, nu știi cine-ți poate știrbi reputația fără să se gândească și să ezite o secundă.
Te rog din suflet să nu arunci astfel de vorbe despre nimeni, niciodată.
Vezi-ți mereu de treaba ta și o să-ți fie bine pe pământ... dacă nu ai norocul meu.
Doamna asta care-și disprețuiește pe față conaționalii, ca mulți alții, era grozav de mândră de schimbarea ei pe care eu nu am văzut-o.
Nu zic că nu a suferit nicio schimbare, dar, Dumnezeule, cum era înainte de asta?
Câți oameni a scos din fire și pe câți i-a înnebunit cu înțelepciunea ei?
Câtor copii le-a impus sfaturile ei fără fundamente?
Mi-e frică să mă gândesc și nu e nici treaba mea.
Se zice că orice om pe care-l întâlnești te învață ceva.
Sunt de acord.
De la doamna în chestiune am învățat să respect și să consider pe toată lumea indiferent de vârstă.
Păcat că știam asta de când eram mică.
Acum serios, sunt sigură că am învățat ceva, dar nu pot să-mi dau seama chiar acum ce anume.
E prea proaspătă întâmplarea.
Of, superbia... și bârna... bârna pe care cei ca doamna mea nu o văd în ochii lor, dar nu pierd așchia din ochiul altora.
Oare chiar viața unora este atât de perfectă încât să se ocupe de a altora?
Sfaturile se dau la nevoie și la cerere, nu când te mănâncă limba și vrei să-ți impui înțelepciunea.
Da, da, și eu dau sfaturi... asta fac în postări și cărți, dar nu oblig oamenii să le citească.
Citește cine vrea și are nevoie. Este decizia lor.
Dar e adevărat, am dat sfaturi „în tinerețea mea”, exact ca doamna și mi-e rușine de mor. De mor.
Noroc că nu era Facebook pe atunci...
Moamă, prăpăd aș fi făcut!
Iartă-mă, Doamne, iartă-mi căci mă căiesc din toată inima mea!
Dacă doamna în cauză citește postarea asta, am dat de naiba!
Doamne păzește-mă căci este total irațională.
Pentru dânsa nu există un alt adevăr decât al dumneaei.
I-ar da sfaturi și lui Dalai Lama fără să-l asculte o secundă.
Când Dumnezeu îți vorbește și-ți arată calea, le știi pe toate și ai dreptul să tai și să spânzuri pe oricine nu merge la biserică.
Unde ești, Doamne?
Mie de ce nu vrei să-mi vorbești?
Pentru că nu știu cum să te întreb?
Nu mă trimite la dumneaei să învăț. Fie-ți milă, te rog!
Ajungem la cuțite și n-am nicio șansă.
Mă bate cu experiența. Mă face praf.
Ce baftă am la astfel de ființe.
Este un cerc vicios. Oriunde mă uit, dau de alta care mă înhață și mă sucește de n-am aer.
Sper să nu mai întâlnesc persoane ca ea.
Chiar m-am săturat de atâta aroganță și lipsă de respect.
Omul e bun pentru că așa trebuie să fie, nu din frică de Dumnezeu.Miile de cruci și mătănii nu te ajută la nimic dacă ești încrezut, hapsân, crunt, criminal, judecător și călău.
Pace în suflete și multă înțelegere.
Să te ferească Dumnezeu de persoane nerezonabile.
 |
| Fotografie de pe Pixabay |